Precept Ministries Romania

În perioada 21 iunie – 2 iulie, la Centrul de Studii Biblice Surduc din România, au avut loc două sesiuni ale institutului Precept Ministries Eurasia, precum şi întâlnirea unui grup de tineri care studiază în cadrul în programului de limbă engleză și studiu biblic. Cu această ocazie am găzduit 98 de participanți din România, Republica Moldova, Ucraina, Norvegia, Egipt, Estonia, Serbia, Polonia, Elveția, Kazkhstan, Rusia şi SUA.

Cu această ocazie s-a studiat un nou curs, şi anume, „Doamne, învață-mă să fiu biruitor în lupta spirituală“. Acest studiu a oferit participanților o perspectivă biblică privitoare la lupta spirituală. Ei au învățat să înțeleagă şi să recunoască lupta spirituală, care este inevitabilă pentru cei care Îl cunosc pe Domnul Isus Hristos și-L urmează. Această luptă începe de îndată ce devii credincios și începi să cercetezi învățătura creștină. Mulți nu înțeleg acest lucru și când au parte de lupte spirituale pun la îndoială credința lor sau credincioșia lui Dumnezeu. Ei nu cunosc elementele fundamentale ale luptei spirituale și nu-l înțeleg pe Satan, dușmanul lor, persoana, metodele, tacticile și șiretlicurile lui. De asemenea, ei nu ştiu când și cum va fi sfârșitul vrăjmașului.

  „Dați-vă toate silințele ca să uniți cu credința voastră fapta, cu fapta cunoștința, cu cunoștința înfrânarea, cu înfrânarea răbdarea și cu răbdarea evlavia…“ [2 Petru 1:5-6] 

Cuvântul înfrânare a devenit neplăcut oamenilor și mai ales tinerilor. Nu pot spune „Nu!“ când este vorba de-a alege ceea ce doresc. Înfrânarea înseamnă disciplină, abilitatea de a te limita în alegerile pe care le faci cu scopul de a ajunge să trăiești cu un scop. Pavel scrie: „Pentru mine a trăi este Hristos“ și înfrânarea este necesară pentru a ajunge la acest scop.

Cu o lună în urmă am predat la două sesiuni ale institutului nostru biblic din Ucraina. La aceste sesiuni au participat lideri din 15 institute biblice. Prin aceștia era și un grup de sportivi din echipa de teakwondo, care se pregăteau pentru campionantul mondial din Kazakhstan. Toți participanții la cele două sesiuni aveau nevoie să unească cunoștința cu înfrânarea, deoarece centrul în care eram cazați era aproape de malul Mării Azov. Ei toți știau că nu au venit pentru o vacanță la mare, ci pentru a cerceta intensiv Scripturile, așa cum era programat.

Sunt șapte ani de când această „casă a nădejdii“ și-a deschis porțile pentru a primi pe toți aceia care sunt hotărâți să-și schimbe viața. Domnul face minunea eliberării omului din orice păcat și de a-i da „o cunună împărătească în loc de cenușă, un untdelemn de bucurie în locul plânsului, o haină de laudă în locul unui duh mâhnit… ca să slujească spre slava Lui“ (Isaia 61:3). Domnul face minunea eliberării și a reabilitării pentru mântuire.

Nu ştiu numărul exact al celor care au primit mântuirea prin Cuvântul Domnului în acești ani deoarece aici au venit oameni din mai multe ţări: Ucraina, Moldova și Rusia. Încă nu se păstrează o evidență a oamenilor care au trecut prin acest program de reabilitare, deși mi-ar plăcea să păstrez legătura cu ei (este o problemă financiară și de personal). Ne bucurăm de cei care ne scriu sau păstrează ei legătura cu noi.

Este perioada vacanţelor. A venit timpul să ne odihnim, să ne relaxăm împreună cu soţia sau cu soţul şi cu copiii. Dar mulţi din cei care sunt obişnuiţi să meargă la serviciu nu pot să se relaxeze nici chiar în vacanţă: ei se gândesc tot la serviciu! Marea este albastră, este cald, este frumos, dar lor li se pare că stau prea mult la soare şi se gândesc ce se întâmplă la birou. „Dragă, dă-mi celularul. Nu vrei să spui că nu are baterie!“

S-a făcut un sondaj despre vacanţă şi iată care au fost rezultatele: 53 la sută dintre angajaţi se întorc din vacanţă simţindu-se odihniţi şi refăcuţi; 30 la sută spun că nu se pot obişnui cu stresul de la serviciu, iar 50 la sută spun că simt presiunea lucrului din momentul în care s-au întors din vacanţă. Alţii încep să-şi aglomereze viaţa cu tot felul de activităţi din clipa în care se întorc din vacanţă.

Pentru unii experienţa plecării în vacanţă nu înseamnă nimic. Ei continuă să îşi verifice poşta electronică şi să răspundă la telefon; încearcă să se odihnească, dar parcă se simt mai obosiţi, căci nu ştiu ce se întâmplă la serviciu. Sunt persoane cărora le place să lucreze continuu şi se simt bine când lucrează sub presiune, deoarece corpul lor funcţionează bine numai aşa. Sigur că trupul îşi are drepturile lui şi are nevoie de odihnă.