Poate nu vă vine să credeți, dar mulți copii din Israel nu știu despre Holocaustul evreilor (uciderea a aproximativ șase milioane de evrei, de toate vârstele, majoritatea din Europa, în timpul celui de-al doilea Război Mondial, ca parte a „soluţionarea problemei evreiești”, programul de exterminare a evreilor, plănuit și executat de regimul naţional-socialist din Germania, condus de Adolf Hitler). Puțini sunt aceia care au supraviețuit acestui eveniment tragic. Unul dintre acești supraviețuitori a fost invitat într-o școală ca să vorbească elevilor despre Holocaust și i s-au acordat două ore pentru prezentarea sa. Când a mărturisit cum a devenit credincios în Dumnezeu chiar în lagărul de exterminare, un elev i-a spus: „Dar noi suntem evrei!” Vorbitorul i-a răspuns: „Da, suntem poporul evreu, așa cum scrie în Isaia 49:6: «Te pun să fii Lumina neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului».
În Faptele apostolilor 13:47 găsim aceeași remarcație: «Te-am pus ca să fii Lumina neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului»”. Astfel acești elevi au auzit despre răspunderea lor de a duce adevărul despre Dumnezeu oamenilor din toată lumea. Cu cât întrebările s-au întețit, cu atât discuția a devenit mai interesantă. Vorbitorul și-a încheiat prezentarea citind Isaia 53, care a stârnit și mai mult curiozitatea elevilor. Apoi el a pus întrebarea: „Cine suntem noi? Cine ești tu, dacă spui că aparții poporului ales?”. La sfârșitul întâlnirii, după multe întrebări despre care credință este adevărată și importanța Cuvântului lui Dumnezeu în viața fiecărui om, elevii au spus: „Această prezentare a fost una dintre cele mai interesante lecții pe care le-am auzit vreodată și pe care nu o vom uita niciodată”.
Cât de importantă este credința pe care o avem? Cât este de important să știm că o avem? Una din cele mai importante decizii pe care le putem lua în viață este să căutăm să aflăm unde ne vom petrece veșnicia. Totuși, cei mai mulți oameni nu își pun această întrebare și nu se gândesc în cine sau în ce își pun încrederea. Deciziile importante pe care le luăm în viață contează atât pentru timpul de acum cât și pentru eternitate. De aceea este important să-i învățăm pe copii calea pe care trebuie să meargă și să-i ajutăm să rămână pe această cale spre veșnicie. Nu numai copiii din Israel nu știu despre Holocaustul evreilor, dar nici copiii din România nu știu cum a fost pe vremea comunismului în România, nu știu despre suferințele creștinilor de atunci, despre efectele acestui sistem asupra oamenilor și importanța cunoașterii lui Dumnezeu și a credinței în El. Dumnezeu a poruncit poporului Său să-L iubească cu toată inima, cu tot sufletul și cu toată puterea lui, să aibă în inima lui poruncile pe care le-a dat și să le întipărească în mintea copiilor lor, să vorbească de ele când vor fi acasă, când vor pleca în călătorie, când se vor culca și când se vor scula (Deuteronom 6:4-7).
Este responsabilitatea noastră de părinți să-i învățăm pe copii Cuvântul lui Dumnezeu. Să le aducem aminte de lucrarea Lui în viața noastră, în familie, în țară, în poporul nostru. Cunoașterea lucrărilor lui Dumnezeu și a Cuvântului Său îi va ajuta pe copiii noștri să facă ce este plăcut și bine înaintea Domnului, fapt care îi va duce la fericire și pe calea vieții spre veșnicie (Deuteronom 6:17,18). Înțelegerea credinței adevărate va duce la o convingere reală a copiilor cu privire la ceea ce contează cel mai mult în viață în așa fel încât ei să caute să aibă o relație corectă cu Dumnezeu.
Credința are valoare când știi în cine sau ce crezi; de aceea fiecare om trebuie să se asigure că la baza credinței lui este persoana Domnului Isus și nu puterile noastre sau diferite forme religioase. Când copiii ajung la această înțelegere, ei pot păși prin credință pe drumul spre veșnicie. Nu întâmplător elevii despre care am scris la începutul acestui articol au întrebat: „Cum poți să crezi în Dumnezeu?” Înțeleg copiii, nepoții tăi în cine și-au pus credința? Dar aceia pe care îi înveți la școala duminicală sau prietenii copiilor tăi? Ce poruncă minunată ne dă Domnul în Deuteronom 5:33: „Să urmaţi în totul calea pe care v-a poruncit Domnul Dumnezeul vostru să umblaţi, ca să trăiţi și să ţi fericiţi…”.