Am citit un articol despre situația dificilă din Irak și Siria, precum și diferite păreri în ce privește acest conflict. Un jurnalist spunea: „Esenţa problemei este un conflict global între tradiție și modernism”. Un alt jurnalist, răspunzând la această provocare, spune: „Tradiționalismul, în special cel din lumea islamică, spune că trăirea omului trebuie să fie în jurul lui Dumnezeu, dar rânduită de om. Suporterii modernismului își iau exemplele din lumea occidentală, care preferă ordinea în favoarea autonomiei individului și marginalizarea lui Dumnezeu: nu Dumnezeu este pus pe primul loc, ci omul. Omul este sursa aspirațiilor proprii, a dorințelor și ambițiilor sale. Aceasta este esenţa problemelor globale prezente”.Am rămas uimit de felul cum gândesc oamenii astăzi. Ce înseamnă că Dumnezeu este prioritar în viața noastră? Noi suntem chemați să facem ordine sau Dumnezeu?
Copii ai lui Dumnezeu Răscumpărarea primită de la Dumnezeu este datorită dragostei Lui față de lume. În 1 Ioan 2:29 citim: „Dacă știți că El este neprihănit, să știți că oricine trăiește în neprihănire este născut din El”. Prin credința în Isus Hristos suntem născuți din nou și trăim într-o lume care nu Îl cunoaște pe Dumnezeu. În Ioan 3:3 citim că oamenii nu Îl pot cunoaște cu adevărat pe Dumnezeu dacă nu sunt născuți din nou.
Apostolul Ioan este copleșit de dragostea lui Dumnezeu şi în 1 Ioan 3:1 scrie: „Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem. Lumea nu ne cunoaşte, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El”. Verbul „vedeți” este ca o poruncă adresată creștinilor ca să se oprească, să admire dragostea lui Dumnezeu și să înțeleagă ce dragoste extraordinară a avut El pentru noi. Această dragoste este calitatea, caracterul lui Dumnezeu, care este dragoste. Cuvântul dragoste este traducerea cuvântului grecesc „agape” – o dragoste unică și în caracterul lui Dumnezeu, cum este scris în 1 Ioan 4:8: „Dumnezeu este dragoste”. Dragostea lui Dumnezeu a fost arătată în jertfa Domnul Isus Hristos care, prin moartea Sa pe cruce, a plătit prețul răscumpărării noastre din păcat. Dragostea „agape” este mai presus de dragostea omenească și necunoscută omului care nu este născut din nou, adică nu este copil al lui Dumnezeu. Dumnezeu ne-a arătat o astfel de dragoste prin harul Său și ne-a inclus în familia Sa – de aceea suntem „copiii ai lui Dumnezeu”. Noi suntem frați și surori, copiii lui Dumnezeu, parte din familia lui Dumnezeu din momentul mântuirii când dragostea Lui, prin credință, ne-a născut în familia Lui.
Ce privilegiu extraordinar avem: să fim copii ai lui Dumnezeu! Ca și copii, noi suntem într-un proces de schimbare după chipul Fiului Său, Isus Hristos. Aceasta ne face să ne uimim de harul și dragostea lui Dumnezeu pentru noi, care eram morți în păcatele noastre. Lumea „nu ne cunoaște pentru că nu L-a cunoscut nici pe El”. Cuvântul „lume” se referă la necredincioși și la sistemul lumii. „Căci tot ce este în lume, pofta firii pământești, pofta ochilor și lăudăroșenia vieții nu sunt de la Tatăl ci din lume. Și lumea și pofta ei trece, dar cine face voia lui Dumnezeu, rămâne în veac” (1 Ioan 2:15-17).
În asemănarea lui Hristos „Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar ştim că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este” (1 Ioan 3:2). Noi suntem copiii lui Dumnezeu și în poziția noastră ne bucurăm de viitorul care ne așteaptă. Expresia „nu s-a arătat încă” înseamnă că „nu a fost făcut public” ceea ce vom fi. Dumnezeu încă nu a arătat slava care îi așteaptă pe copiii Săi când aceste trupuri muritoare vor fi schimbate și transformate în trupuri nemuritoare. Apostolul Ioan spune: „când Se va arăta El (Isus Hristos) vom fi ca El”. Ioan vrea să-i asigure pe copiii lui Dumnezeu ca ei să știe că acest lucru se va întâmpla, și anume, toți copiii Lui vor fi ca El.
Cum putem fi noi ca Isus Hristos? În 1 Corinteni 15:42-44 apostolul Pavel descrie cele patru căi de slăvire a trupului nostru. Acesta este:1. semănat în putrezire, dar va învia
în neputrezire2. semănat în ocară, dar va învia în slavă3. semănat în neputință, dar va învia în putere4. semănat ca trup firesc, dar va învia ca trup duhovnicesc.Numai credincioșii în Isus Hristos vor experimenta această înviere slăvită și atunci când El Se va arăta vom fi ca El și Îl vom vedea așa cum este. Ca și copiii ai lui Dumnezeu am fost răscumpărați, socotiți neprihăniți, iar acum suntem în procesul de sfințire până în ziua când Îl vom vedea. În acest timp noi știm că „toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, și anume, spre binele celor ce sunt chemați după planul Său. Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a și hotărât mai dinainte să fie asemenea Fiului Său…. Și pe aceia pe care i-a socotit neprihăniți i-a și proslăvit” (Romani 8:28-30).
Caracterul copiilor lui Dumnezeu De ce este important să cunoaștem aceste adevăruri? Pentru că oricine are această nădejde în el – că vom fi ca El și Îl vom vedea așa cum este – acum „se curăță, după cum El este curat”. Aceasta înseamnă că trăiește în neprihănire, căci este născut din El (1 Ioan 2:29). Copiii lui Dumnezeu, care au nădejdea în Isus Hristos că vor fi ca El sunt chemați acum să urmărească sfinţenia, ascultând de poruncile Lui și dorind să fie așa cum este El. Să lăsăm caracterul Domnului Isus să ne conducă viața. El este standardul de viață pentru fiecare credincios și noi suntem chemați să Îl urmăm.
În 1 Ioan capitolul 3 apostolul arată că trăirea în neprihănire nu este o trăire în păcat, ci o trăire în dragoste, care iubește pe fratele său nu cu vorba, ci cu fapta și cu adevărul. Prin aceasta noi cunoaștem că suntem copiii Lui și inimile noastre sunt liniștite înaintea Lui și ne dă îndrăzneală la Dumnezeu . Iată ce face un om care Îl iubește pe Dumnezeu, care este născut din nou, îi iubește pe oameni, dorește să fie el schimbat în relațiile Sale cu Dumnezeu și cu oamenii. Când Dumnezeu este centrul vieții cuiva, acea persoană va trăi în pace cu semenii. Această trăire va fi marcată de dragoste și nu de călcarea poruncilor Lui, de ucidere (Cain), de conducere prin control etc. De asemenea când în viaţa cuiva nu Dumnezeu este prioritar, ci poftele, aspirațiile și ambițiile lui sau ale unei religii, persoana aceea seamănă cu omul lumesc care iubește lumea, lucrurile din lume și aceasta nu este de la Dumnezeu, ci din lume.
Cuvântul spune clar: „lumea și pofta ei trece, dar cine face voi lui Dumnezeu rămâne în veac”. Lumea și sistemul ei ne învață o viață în folosul propriu, religia pretinde că Dumnezeu este prioritar, dar pune pe om în locul lui Dumnezeu să facă ordine! Cât de important este să înțelegem Cuvântul atât de puternic pe care ni-l vestește apostolul Ioan! El ne învaţă ce înseamnă să fim copii ai lui Dumnezeu și cum trebuie să fie trăirea noastră ca dovadă a acestei realităţi spirituale. Trăind o viaţă neprihănită vom arăta lumii ce înseamnă că Dumnezeu este prioritar în viaţa noastră. Numai astfel lumea Îl va cunoaște pe Tatăl nostru ceresc, care, prin credinţa noastră în numele lui Isus Hristos, ne-a dat dreptul să ne facem copii ai Lui (Ioan 1:12).
