În primul rând:Credința este o înțelegere că ceea ce credem este adevărat, nu este un vis și nu este o presupunere. Este important să înțelegem că viața, moartea și învierea lui Isus Hristos, așa cum scrie evanghelistul Luca sunt realități. „Am găsit și eu cu cale… după ce am făcut cercetări cu de-amănuntul asupra tuturor acestor lucruri de la obârşia lor, să ţi le scriu în şir unele după altele, ca să poţi cunoaşte astfel temeinicia învăţăturilor pe care le-ai primit prin viu grai” (Luca 1:3-4).
Credința adevărată se bazează pe fapte reale. Adevărul despre Isus Hristos nu este doar un fapt istoric, nu este o poveste, ci este o încredere în lucrurile pe care nu le-am văzut, o încredințare despre lucrurile nădăjduite. Adevărul despre Dumnezeu ne este arătat, făcut cunoscut în persoana Domnului Isus. În al doilea rând:Credința adevărată nu înseamnă doar a ști ceva şi a fi convins că ceva este adevărat, ci a accepta că acel lucru este adevărat pentru mine. Aceasta nu pentru că îmi spune cineva, nu pentru că așa crede o denominație sau pentru că așa cred părinții, ci pentru că este un adevăr din Biblie pe care îl cred eu însumi.
Credința nu este credință până nu devine o încredere neclintită pentru tine, o încredere că ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu și promisiunile Lui sunt valabile. Nu este suficient să mă încred în religia părinților, a bisericii, a unei confesiuni, ci credința pe care o am în urma auzirii Cuvântului este aceea că am viaţa veşnică prin primirea Domnului Isus Hristos şi când voi muri voi merge să fiu totdeauna cu Domnul.
În cine crezi și te încrezi?Înțelegi ce fel de credință acceptă Dumnezeu?Unde te va duce credința ta?