Cuvântul lui Dumnezeu ne învață că este important să-L cunoaștem pe Dumnezeu, dar nu numai să o spunem cu buzele, ci să și dovedim că suntem copii ai Lui și că Îl cunoaștem cu adevărat.

„Prin aceasta știm că Îl cunoaștem, dacă păzim poruncile Lui” (1 Ioan 2:3)
În 1 Ioan 2:3-5 verbul „a păzi” este folosit de 3 ori: „a păzi poruncile” (de 2 ori) și „a păzi Cuvântul”, arătând importanța acestei acțiuni în viața credincioșilor. O dovadă a cunoașterii lui Dumnezeu este păzirea poruncilor Sale. Verbul a păzi arată o acțiune continuă în care faptele noastre sunt determinate de poruncile lui Dumnezeu. „A păzi” înseamnă a păstra cu reverență învățăturile, poruncile observate în Cuvântul lui Dumnezeu și a le asculta pentru că sunt prețioase, cu hotărârea de a-L cinsti pe Dumnezeu și învățătura Sa.

„Cine zice că rămâne în El, trebuie să trăiască și El cum a trăit Isus” (1 Ioan 2:6).
Când Ioan scrie, „cine zice” se referă la credinciosul care rămâne în Dumnezeu, în părtășie cu El și viața acestuia arată că ascultă de Cuvântul lui Dumnezeu. Prin ascultarea de Cuvânt părtășia cu Domnul Isus și dorința continuă de a umbla cu El devin mod de viață.

„Cine iubește pe fratele său rămâne în lumină și în el nu este nici un prilej de poticnire” (1 Ioan 2:10).
Oamenii care demonstrează dragostea necondiționată (agape) a lui Dumnezeu arată că au rămas în lumină și sunt ucenicii lui Isus. Versetul 10 spune că în astfel de persoane nu există nici un prilej de poticnire și aceasta înseamnă că nu suntem obstacole pentru frații și surorile noastre. A iubi înseamnă a umbla în lumină și a urî înseamnă a umbla în întuneric.
Este important nu numai să zicem că Îl cunoaștem pe Dumnezeu, ci să și trăim ca oameni care Îl cunosc, ascultând de Cuvântul Său, rămânând în El, trăind cum a trăit Isus, în părtășie cu Dumnezeu și experimentând și exprimând dragostea Lui!
