„Pedepsește-ți fiul, căci tot mai este nădejde.” (Proverbe 19:18)
În fiecare an, zeci de femei și copii în Rusia suferă tot felul de abuzuri în familie, chiar până la omor. Tania care are 29 de ani, după ce a fugit de acasă împreună cu mama datorită violenței tatălui ei, și-a exprimat durerea căci nu există legi referitoare la violența în familie. Potrivit statisticilor, 40 la sută din violențe și crime au loc în sânul familiei; în fiecare zi 26.000 de copii sunt abuzați de părinți și 36.000 de femei de soții lor.
Pedeapsa ca disciplină, făcută cu dragoste, este esențială în creșterea copiilor, dar trebuie făcută cu scopul de a-l îndrepta pe copil și de a-l dezlipi de ceea ce este rău. Nu ca să îl doboare de întristare, ci să îl ridice (Proverbe 18:14). Scopul disciplinei este să aducă vindecare, direcție și dezlipire de ce este rău: „Nebunia este lipită de inima copilului, dar nuiaua certării o va dezlipi de el” (Proverbe 22:15).
Disciplina este concepută pentru a scăpa pe copil de apucături rele sau de porniri rele, nu ca să îl zdrobești prin violență. Dumnezeu ne avertizează în Cuvântul Său împotriva ignorării disciplinării copiilor noștri; copilul nu trebuie lăsat de capul lui, căci va aduce rușine mamei sale: „Nuiaua și certarea dau înțelepciune, dar copilul lăsat de capul lui face rușine mamei sale” (Proverbe 29:15).
O mamă a observat că băiatul ei era preocupat de pornografie; l-a pedepsit, dar o profesoară de la școală a aflat despre aceasta; a anunțat autoritățile și mama a fost amendată. În zilele noastre, părinții nu mai au dreptul să folosească metodele clasice de disciplinare a copiilor. Desigur Cuvântul nu încurajează violența, ci disciplinarea cu scopul de a-l îndrepta pe copil, de a-l învăța să-și respecte părinții, să spună adevărul și să îl dezlipească de înclinații rele sau de prieteni răi. Valorile părinților creștini sunt stabilite de Dumnezeu în Cuvântul Său și ei vor urma îndemnurile Scripturii cu scopul de a-i îndrepta pe copiii lor: „Pedepsește-ți fiul și el îți va da odihnă și îți va aduce desfătare sufletului” (Proverbe 29:17). Totdeauna disciplina are cu scop binele copilului și el să devină o desfătare pentru părinți, în ascultare de ei. Această disciplinare trebuie făcută din dragoste și îndată ce copilul greșește, ca să înțeleagă motivul pentru care a fost disciplinat. „Cine cruță nuiaua, urăște pe fiul său, dar cine îl iubește îl pedepsește îndată”, ni se spune în Proverbe 13:24.
Dumnezeu Însuși îi disciplinează pe copiii Săi, pe care îi iubește: „Căci Domnul pedepsește pe cine iubește și bate cu nuiaua pe orice fiul pe care îl primește” (Evrei 12:6). Sfatul, mustrarea, disciplinarea din partea părinților sunt calea de îndreptare a fiilor și a fiicelor lor pe calea cea bună. Există o calea a vieții și o cale a păcatului. Cuvântul lui Dumnezeu ne învață să-i iubim pe copii noștri, să-i îndrumăm și să-i disciplinăm cu scopul de a- îndrepta pe calea vieții. Astfel copiii vor ajunge să-și cinstească părinții și, mai presus de aceasta, să se supună Tatălui ceresc.
Disciplinarea este pentru binele copilului și viitorul lui, pentru a-l învăța ascultarea și supunerea față de părinți și de cei puși în autoritate. Disciplina face parte din educarea copilului pe calea vieții. Ea nu trebuie să ia forme violente, ci doar să dezlipească de rău și să îl îndrepte pe calea cea bună. Atunci când este făcută cu dragoste, disciplinarea este înțeleasă de copil și, când va crește mare, va mulțumi părinților pentru educația aleasă pe care le-a dat-o.