Am primit de curând un mesaj de la un lider care a studiat cursul „Sexualitatea din perspectiva Bibliei” cu un grup de adolescenți și tineri. După primele două lecții, rând pe rând, tinerii și-au mărturisit păcatele, dependența de pornografie și faptul că nu își pot controla gândirea. Ei au înțeles biblic ce este păcat, pentru că mulți căutau o scuză pentru comportarea lor sau nu o lau în serios. Mărturisirea păcatelor a dus la pocăință și cercetare a gândirii și inimii lor. S-a văzut o schimbare în viața lor și o dorință sinceră ca Dumnezeu să le schimbe viața. Tinerii au înțeles că Dumnezeu este Sfânt, urăște păcatul și dorește ca noi să urmărim sfințenia. Nu numai tinerii și adolescenții au aceste probleme, ci și adulții. De curând a trebuit să confruntăm câțiva adulți, care au probleme asemănătoare și nu sunt îngrijorați de efectul distrugător al acestora, care duce la o trăire „obișnuită, comună” oamenilor care nu sunt sfinți.
1. „Nimeni nu este sfânt ca Domnul” Cuvântul „sfânt” din limba ebraică are aceași rădăcină cu verbul care înseamnă „a consacra, a dedica, a sfinți, pune deoparte, a despărți”. O persoană sfântă este despărțită de alte persoane și lucruri, devenind diferită, distinctă față de ceilalți sau chiar unică. Opusul cuvântului „sfânt” este „profan” – obișnuit sau comun. Deci a fi sfânt înseamnă a fi diferit, distinct, unic, despărțit de ceea ce este obișnuit sau comun.
În Biblie găsim cuvântul „pângărit” ca opus al cuvântului „sfânt”. În cartea Ezechiel, Dumnezeu îi mustră pe preoții care pângăresc sfințenia Lui și nu fac o deosebire între ce este sfânt și ce nu este sfânt și nici nu-i învață pe oameni să facă deosebire între ce este necurat și ce este curat. „Eu sunt pângărit în mijlocul lor”, spune Dumnezeu (Ezechiel 22:26). Biblia este numită pe bună dreptate Sfânta Scriptură. Apostolul Pavel îi scrie lui Timotei: „din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos Isus” (2 Timotei 3:15).
Tinerii despre care am scris au ajuns să cunoască Scriptura prin studiul biblic, au căpătat înțelepciune și au înțeles că trebuie să se despartă de păcat și să fie diferiți, distincți și unici. Aceasta s-a întâmplat pentru că au citit și studiat Sfintele Scripturi, care sunt inspirate de Dumnezeu și au putere să schimbe vieți. Citind și studiimd Scripturile, învățăm despre sfințenia lui Dumnezeu și nevoia noastră de mântuire și sfințenie.
Moise, care a ajuns să-L cunoască personal pe Dumnezeu, după eliberarea copiilor lui Israel din robia egipteană și trecerea Mării Roșii, spune: „Cine este ca Tine între dumnezei, Doamne? Cine este ca Tine minunat în sfinţenie, bogat în fapte de laudă, şi făcător de minuni?” (Exod 15:11). Răspunsul implicit la această întrebare este: „Nimeni!” Moise a înțeles că sfințenia lui Dumnezeu Îl face distinct, unic, fără asemănare.
Ana, mama lui Samuel, în cântarea ei de laudă pentru Dumnezeu, care i-a răspuns la rugăciuni și i-a dat un fiu, spune: „Nimeni nu este sfânt ca Domnul; nu este alt Dumnezeu decât Tine; nu este stâncă aşa ca Dumnezeul nostru” (1 Samuel 2:2). Ana a învățat și declarat că Dumnezeu este sfânt și unic! De asemenea, Domnul Își întreabă poporul prin prorocul Isaia: „«Cu cine Mă veţi asemăna, ca să fiu deopotrivă cu el?» – zice Cel Sfânt” (Isaia 40:25). Sfințenia lui Dumnezeu este o calitate care Îl deosebește de oricine și de orice, căci este diferit, distinct, unic.
2. Sfințenia este atributul fundamental al lui Dumnezeu Toate celelalte atribute ale lui Dumnezeu contribuie la descrierea sfințeniei și unicității Lui. În Apocalipsa 4:8 citim că cele patru făpturii vii spun zi și noapte, fără încetare: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, care era, care este, care vine!”. Concentrarea neîncetată asupra faptului că Dumnezeu nu este ca nimeni și ca nimic, precum și atotprezența Lui arată unicitatea Lui mai mult decât celelalte atribute.
Sfințenia lui Dumnezeu este absolut esențială pentru a arăta cine este El. Când Îl cunoaștem pe Dumnezeu așa cum este și cum s-a descoperit lui Moise, Ana etc., vom fi și noi uimiți de sfințenia Lui și vom dori ca Duhul Sfânt să lucreze și în noi sfințirea, așa cum spune apostolul Petru în 1 Petru 1:2. Astfel și noi Îl vom lăuda pentru ceea ce este El și pentru ce a făcut și ce face în viața noastră. A urmări sfințenia înseamnă nu doar schimbarea gândirii, ci și a faptelor, care dovedesc credința pe care o avem. În ceea ce îi privește pe tinerii care au hotărât că vor sfințenia lui Dumnezeu, dorințele și faptele lor s-au schimbat. Dorind să slujească lui Dumnezeu, își folosesc timpul pentru a cunoaște Sfintele Scripturi, care duc la o trăire vizibil sfântă, cu dorințe și fapte diferite.
3. Dumnezeu sfințește locul Dumnezeu este peste tot, în același timp și Scriptura ne învață că prezența Lui este unică. În Deuteronom 26:12-15, Moise spune poporului ce să facă și cum să se roage după ce va intra în Țara promisă: „Priveşte din Locaşul Tău cel Sfânt, din ceruri, şi binecuvântează pe poporul Tău, Israel, şi ţara pe care ne-ai dat-o, cum ai jurat părinţilor noştri, ţara aceasta în care curge lapte şi miere” (v.15). Privirea lui Dumnezeu îndreptată spre poporul Său aduce binecuvântare din locașul Lui cel sfânt și împlinește nevoile celor ce împlinesc cuvântul Său și ascultă glasul Lui.
Apoi în Isaia 57:15 citim: „Căci aşa vorbeşte Cel Preaînalt, a cărui locuinţă este veşnică şi al cărui Nume este sfânt: «Eu locuiesc în locuri înalte şi în sfinţenie, dar sunt cu omul zdrobit şi smerit, ca să înviorez duhurile smerite şi să îmbărbătez inimile zdrobite».” Dumnezeu declară că locuiește în sfinţenie și acționează din locașul Lui cel sfânt, dar este alături de cei ce Îl caută cu o inimă zdrobită și doresc sfințenia Lui.
Dumnezeu locuiește în cer, dar „voi sunteți templul lui Dumnezeu și Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi… Templul lui Dumnezeu este sfânt și așa sunteți voi” (1 Corinteni 3:16-17). „În El [Isus Hristos] toată clădirea, bine închegată, creşte ca să fie un Templu sfânt în Domnul. Şi prin El şi voi sunteţi zidiţi împreună, ca să fiţi un locaş al lui Dumnezeu, prin Duhul” (Efesnei 2:21-22). Dumnezeu sfințește trupurile noastre prin prezența Lui, care devin templul Lui și așa devenim diferiți, unici, distincți. Prezența lui Dumnezeu în viața noastră prin Domnul Isus va aduce schimbarea vieții și a scopurilor pentru care trăim, făcându-ne unici, deosebiți, despărțiți de ce este comun și de ceea ce am fost odinioară. Sfințenia lui Dumnezeu ne îndeamnă să Îl cunoaștem prin Sfintele Scripturi care duc la transformarea gândirii și a vieții și la dorința de a-i învăța pe alții să trăiască în sfințenie. Cunoscând vremurile în care trăim, când poruncile neschimbătoare ale lui Dumnezeu sunt necunoscute sau ignorate, singura soluție pentru ca tinerii și adulții să trăiască în sfințenie este o cunoaștere a Scripturii care duce la schimbarea vieții și a scopurilor, potrivit cu sfințenia cerută de Dumnezeu.
Meditând la sfințenia lui Dumnezeu sunt încurajat în chemarea primită de a-i învăța pe tineri și adulți Cuvântul lui Dumnezeu și să mă încred în puterea Sfintelor Scripturi, care schimbă gândirea și viața.