Domnul Isus S-a născut ca fiecare din noi, dar nu la fel ca noi! Cu 700 de ani înainte de nașterea Lui, Dumnezeu Tatăl a spus prin prorocul Mica: „Și tu, Betleeme, Efrata, măcar că ești prea mic între cetățile de căpetenie ale lui Iuda, totuși din tine Îmi va eși Cel ce va stăpâni peste Israel și a cărui obârșie se suie în vremuri străvechi, până în zilele veșniciei” Mica 5:2. Domnul Isus a existat și a fost înainte ca să Se nască, pentru că El este Dumnezeu și, așa cum spune apostolul Pavel în Coloseni 1:16 „Prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în cer și pe pământ, cele văzute și cele nevăzute, fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri, toate au fost făcute prin El și pentru El”.
Apoi, prorocul Isaia ne spune: „Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat și domnia va fi pe umerii Lui. Îl vor numi Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veșniciei, Domn al păcii” (9:6). Cuvântul ne spune că Domnul Isus a fost născut din fecioara Maria, după ce îngerul Gabriel i-a descoperit că va naște un fiu: „Nu te teme, Maria, căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu. Iată că vei rămâne însărcinată, vei naște un fiu căruia îi vei pune numele Isus” (Luca 1:30-31). Când a venit vremea ca Maria să nască, „a născut pe Fiul ei, cel întâi născut, L-a înfășat în scutece și L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei” (Luca 2:7). Ce realitate tristă! Nu a fost loc în casa de poposire chiar în orașul lor. Maria și Iosif au fost bucuroși că au găsit un loc unde să-L nască pe Isus, fiul lor! (Conform tradiţiei, Biserica Naşterii Domnului din Betleem, sfinţită în anul 335, a fost ridicată pe locul ieslei în care s-a născut Domnul Isus).
Sărbătoarea Crăciunului este un timp în care noi, creştinii, dăm slavă lui Dumnezeu prin colinzi, cântări şi mesaje care descriu nașterea și gloria Domnului Isus. Oamenii își dau daruri, prietenii sunt invitați la masă, familia este împreună, căci este un timp în care ne Mântuitorului nostru. Nașterea Domnului este o veste bună, o veste minunată pe care un înger al Domnului a dat-o unor păstori din câmpia Betleemului. Însă această istorisire trebuie citită, explicată copiilor noștri ca să înțeleagă şi ei această veste îmbucurătoare. Să înțelegem și evenimentele premergătoare și următoare ale acestei Nașteri unice: Isus Hristos S-a născut într-un adăpost pentru animale şi a fost pus într-o iesle pentru că nu au găsit un alt loc de poposire. A urmat vizita magilor, care s-au închinat Pruncului, şi-au deschis vistieriile şi I-au adus daruri: aur, tămâie şi smirnă. După aceea, Iosif și Maria au trebuit să ia Pruncul și să plece în Egipt pentru o vreme deoarece împăratul Irod voia să ia viața copilului lor, „Împăratul de curând născut al iudeilor” (Matei 2). Nașterea Domnului, moartea copiilor din Betleem și suferința părinților fac parte din istorisirea Crăciunului. La aceste sărbători când suntem în casa Domnului sau în casele noastre, să ne aducem aminte de cei care nu au privilegiul să se bucure ca noi, cei care sunt închiși din pricina Numelui Său, izolați, chinuiți, amendați pentru credința lor. De exemplu, în Siria, 7 milioane de persoane nu mai au loc de poposire în casa lor, ci trăiesc în țara lor ca străini și alte câteva milioane în țările învecinate. Nașterea Domnului Isus este un prilej de mare bucurie pentru că El a venit în lumea noastră ca să devină Mântuitorul nostru. În prezent tot mai mulți oameni sunt câștigați pentru Hristos pentru că Dumnezeu cheamă și azi la mântuire și le schimbă inimile.
Crăciunul ne aduce aminte și de evenimentele care au avut loc după nașterea Mântuitorului, și anume, plâns și moarte în Betleem și împrejurimi, când pruncii de parte bărbătească, de la doi ani în jos, au fost omorâți, împlinindu-se ceea ce fusese vestit prin prorocul Ieremia. Să ne aducem aminte în zilele sărbătorilor că și astăzi multe mame varsă lacrimi pentru copiii lor și pentru familiile lor de care sunt separate datorită persecuției și suferinței, așa cum știm în Siria, Irak și în multe alte țări. După nașterea Domnului, Maria și Iosif au luat Pruncul și au plecat în Egipt. Astăzi mulți sunt refugiați, departe de casele lor, în singurătate, în suferință și, de aceea, să ne adu-cem aminte de miile de refugiați care vin în Europa și SUA, iar alţii trăiesc ca străini chiar în țările lor. Așa sunt cei din Mosul (Ninive) refugiați în nordul Irakului și de asemenea cei din Siria în țara lor și în Irakul de nord.
Mulțumim Domnului pentru că anul acesta am putut sluji acestor refugiați și am văzut mulți care s-au întors la Domnul. Ne rugăm ca această sărbătoare să fie și pentru ei o mare bucurie, căci Hristos S-a născut, El, Mântuitorul lumii care oferă și azi mângâiere, bucurie, viitor, celor care se încred în El. Amintirea acelora care suferă sau sunt singuri ne ajută să vedem mai clar privilegiul pe care îl avem să ne închinăm Domnului împreună cu frați, surori, familie, cei dragi. Pentru mulți din cei persecutați sau singuri, o felicitare de Crăciun împreună cu o pătură sau un pachet poate fi o dovadă a dragostei Domnului Isus, care odinioară a fost şi El în nevoie. Rugăciunile noastre pentru ei le pot aduce încurajare, mângâiere şi speranţă în Cel care poartă de grijă. Astfel Domnul Isus poate deveni frate, tată, ajutor pentru cei care vor să depindă de El.
Cunoaștem persoane care nu și-au văzut copiii de 7 ani, căci au trebuit să își părăsească locul și țara pentru a nu fi uciși pentru credința în Isus Hristos. Minunile pe care Dumnezeu le face și astăzi prin cei care Îl urmează pe Domnul pot fi experimentate de noi dacă ascultăm îndemnul Lui și facem ce ne spune El. Astfel vom putea sărbători şi anul acesta minunea Întrupării, înălțând Numele Lui prin închinarea noastră.